Chiar aşa, despre ce vorbim când vorbim despre iubire? Carver ne arată în cele 17 povestiri adunate în acest volum că am putea “vorbi” despre foarte multe lucruri care nu au neaparat de-a face cu iubirea "aia" idealizată pe care ne-am obişnuit s-o servim în cărţi și filme. Cum ar fi despre un bărbat care suferă mai mult că nu-şi poate privi soţia, decât că e pe moarte; despre un mut care înnebuneşte când apele îi fură peştii din heleşteu; despre un om fără mâini care îşi câştigă existenţa fotografiind case; despre nesincronizări, pierderi, trădări şi multe altele.
Foarte firesc şi destul de ironic, acest autor ne pune în faţă mici bucăţi din lumi foarte diferite care se întâlnesc în punctul despre care vorbim: iubirea, sub diversele ei forme. Nu sunt lumi fericite, perfecte, dar nici lumi întunecate, populate cu oameni care intră sau ies din ele, slabi sau puternici, fericiţi sau ba, ca şi cei mai mulți dintre noi. Doar că nu e nimic cotidian aici, de fapt, deşi totul poate părea familiar, povestirile sunt de esenţă tare. Deşi i s-a ataşat eticheta de minimalist, ceea ce consider că şi este, Carver o depăşeşte. E ceva foarte discret şi fermecător în micile lui ficţiuni, veţi vedea. Le recomand mai ales celor care au privit mereu cu un zâmbet în colţul gurii nu neapărat “iubirea”, cât clişeele asociate ei.
