O carte nouă de Lucian Boia care o să nemulțumească pe mulți cititori, fie pentru că e prea scurtă, fie că nu sunt de acord cu ideile istoricului. Cine-i dă o șansă însă va avea o surpriză plăcută. Cartea e un soi de introducere în operele sale, un fel de prefață de 100 de pagini pentru o posibilă serie unitară de autor. Mici capitole dedicate istoriei naționale însoțind însă marile teme abordate de-a lungul timpului de cărțile precedente.
Concluzia? Există multe nuanțe omise de Istoria din manuale, există controverse, există momente în care Istoria nu ne pune într-o imagine pozitivă, așa cum există o mulțime de evenimente aparent întâmplătoare care au ajutat poporul român mai mult decât ar fi putut realiza de unul singur. Lucian Boia e un istoric care preferă să scotocească după orice detaliu important, după orice nuanță care contribuie poate la originea unui eveniment istoric. Uneori acest lucru intră în contradicție cu Istoria Națională așa cum o știm noi din școală, o istorie care preia temele mari identitare și care reface uneori trecutul pentru a-l explica într-un mod favorabil nouă, românilor. Însă trecutul nu e unitar și nu ține de un singur adevăr. Iar acest lucru poate fi verificat ușor dacă există interes.
Lucian Boia rezumă astfel de momente controversate din istoria noastră care pot să intre în contradicție cu teorii asumate de o mare parte dintre istoricii români. De unde și un val larg de antipatie pe care îl poți sesiza în recenziile cărților sale. Însă cărțile lui Lucian Boia sunt urgent necesare. Doar văzând istoria cu bune și rele avem o mică șansă de a ne cunoaște mai bine și e păcat să nu profităm de acest lucru.
