Tatiana este o fetiță cât se poate de obișnuită. Aș putea spune chiar că ea este, în această carte, portavocea copiilor de pretutindeni și poate chiar din toate timpurile. Prin ce se definește ea? Simplu: nu îi plac regulile, nu îi plac legumele, nu se simte confortabil știind că este tot timpul supravegheată de cel puțin un adult, și cumva chiar este revoltată pe adulți pentru că iau lucrurile prea în serios. Nu-i așa că și voi sunteți la fel?! Sunt convins că da. 

Tatiana însă, stând și analizând așa, cu mintea ei de copil, a ajuns și la concluzia că nici adulții nu sunt chiar atât de răi și mai ales că nu sunt rău intenționați atunci când stau cu gura pe copii și-i bat la cap să respecte câteva reguli, care nici acestea nu sunt chiar atât de greu de respectat. Cum a ajuns ea la această concluzie? Și-a imaginat o lume doar a copiilor, fără niciun adult prin preajmă. Și a văzut în primul rând o mulțime de copii cu dureri de burtică pentru că au mâncat prea multe dulciuri și prea puține legume, și niciun adult care să le aline durerea. Și a mai văzut o mulțime de copii speriați de coșmarurile nocturne, tremurând teribil și niciun adult care să le spună că nu este niciun monstru sub pat. Ba mai mult, a încercat să schimbe rolurile cu unul dintre părinții ei și a văzut că nu este chiar atât de simplu să fii adult. Concluzia ei finală: este minunat să fii copil și este la fel de minunat să ai întotdeauna în preajmă un adult care să te supravegheze și să te ajute în caz că dai de buclul. 

Cărțulia aceasta, foarte haioasă de altfel, se adreseasă în egală măsură atât copiilor cât și părinților, ajutându-i și pe unii și pe ceilalți să își sporească nivelul de empatie față de „tabăra adversă” și astfel să fuzioneze într-o singură armată ce nu își propune să cucerească decât armonia supremă în viața de familie și în societate în general.