Conform Wikipedia, limerick-ul este o poezie comică cu formă fixă având rimele în ordinea a-a-b-b-a. Metrul este foarte rigid: primul, al doilea și al cincilea vers sunt formate din trei picioare metrice, iar treilea și al patrulea din doua picioare metrice. Ritmul poate fi considerat un anapest, alcătuit din doua silabe scurte și apoi una lungă, opusul unui dactil. Primul vers se termină de obicei printr-un nume de persoană sau localitate.

Acestea fiind spuse, este clar că antologia de față a fost mai întâi un pariu. Pentru că, în mod clar, nu este la îndemâna oricui să scrie poezie în formă fixă. Și cu atât mai mult, una cu atâtea reguli stricte. Și cu toate acestea, o mână de poeți români contemporani s-au prins în acest pariu. Au strigat prezent (în ordinea numerelor de pe tricou): Cosmina Moroșan, Andrei Dósa, Antonela Vulpe, Valentina Chiriță, V. Leac, Cristina Ispas, Micleușanu M., Lavinia Braniște, Dan Sociu, Constantin Acosmei, Sebastian Big și Sorin Gherguț.

Ce le-a ieșit, veți vedea în carte. Dar, ca un avertisment, să nu vă așteptați la miracole. În fond de ce ați avea vreo așteptare de la o carte care are în titlu nelipsita pisică, fie ea și fără imperiala-i coadă. Vă pot dezvălui totuși că vă veți întâlni cu raperița Vatra – Fină, cu o rudă anonimă care avea un flamingo și asculta pe cd palcido domingo, cu un tip din Dorohoi care mânca la cină usturoi, cu un pitic mărunt și-aproape chel din Maramureș și cu... dar mai bine nu vă mai zic decât că...ce să vezi, n-ai unde să vezi pisica din titlu. Sau poate voi veți fi mai dibaci și o veți găsi în limerick-ul lui Sebastian Big...

Asta-i provocarea cu care vă las. Eu m-am poezit și m-am retras.