În volumul său David şi Goliat, Malcolm Gladwell dezvoltă (asiduu şi pe mult mai multe pagini decât ar fi fost nevoie) ideea că în general avantajele sunt supra-evaluate, iar dezavantajele au un potenţial pozitiv care le scapă celor mai mulţi. Deşi are aerul că ne dezvăluie un adevăr care nu a mai văzut lumina zilei, îl iertăm, pentru că Gladwell nu pare genul de individ cu o cultură semipariologică prea puternică. Tânărul autor ilustrează această teorie cu multiple exemple şi din multiple unghiuri, acoperind o mulţime de variabile, folosindu-se o mulţime de studii de statistică socială şi nu în ultimul rând de exegeza biblică (astfel suntem martori procesului deductiv din care rezultă că Goliat era miop, iar David un strălucit strateg militar).
Lăsând glumele deoparte, volumul său nu e chiar lipsit de importanţă, pentru că are meritul de a îndemna la un anumit tip de privire la adresa antagonismelor victorie-eşec, noroc-ghinion, şansă-neşansă, anume o privire întrebătoare, care tinde să descopere goluri în fundaţiile aparent solide şi forţe de rezistenţă în ceea ce e luat drept ruină.
