Hannah Geller este o fetiță de zece ani. Este pasionată de ortografie, disciplină la care este cea mai bună din școală, și de povești. S-ar putea crede că pentru ea viața este o poveste frumoasă. Numai că din păcate, după cum se va descoperi cu fiecare capitol, lucrurile nu stau nici pe departe așa. Și aceasta deoarece, fiind o fire extrem de sensibilă, în momentul în care asistă la o ceartă destul de serioasă între părinții ei, în sufletul și mintea ei se produce un blocaj emoțional foarte puternic, în urma căruia ajunge să facă o serie de lucruri reprobabile. Iar cel mai grav dintre ele va fi acela de a-și înscena, într-o stare de semi-inconștiență, un lung șir de hărțuiri, care vor pune în alertă întreaga școală și vor declanșa o anchetă ce, până la urmă va rezolva și alte probleme ce zăceau îngropate în sufletele altor copii, cel puțin la fel de sensibili.
„Dacă aceasta ar fi o poveste” chiar este o poveste. Dar una care ar putea fi a oricărui copil, indiferent de vârstă, de sex, de țară sau de mediul social. Pentru că fiecare copil este în primul rând un ocean de sensibilitate și vulnerabilitate și are nevoie de toată atenția adulților din jurul său, fie ei părinți, bunici sau profesori. Mai mult decât atât, cartea aceasta se adresează în egală măsură, dacă nu chiar mai ales, tuturor părinților, cărora le atrage atenția asupra faptului că în fața copiilor nu trebuie să își exhibe emoțiile negative, întrucât acestea ar putea avea un efect dezastruos asupra sufletului și minții copilului. De altfel, cred că cel mai bine ar fi ca aceasta carte să fie citită în tandem și de copii și de părinți și să funcționeze ca un cod etic al familiei.
