Poate numele sfântului Porfirie Kavsokalyvitul nu spune încă nimic credincioșilor români. Și aceasta pentru că este un sfânt aproape contemporan cu noi. A trăit între 1906 și 1991, fiind canonizat de către Patriarhia Ecumenică în anul 2013. Cu toate acestea, personalitatea și mai ales învățătura sa trebuie să fie cunoscută în întreaga lume. Pentru că prin discursul său, prin predica sa, a știut să îl vestească lumii moderne pe Hristos cel veșnic – actual, prezetându-l ca pe un Dumnezeu iubitor și iertător, ca pe singura cale de a ne salva sufletele de la pieire.
În această broșură sunt redate o parte din sfaturile sale cu privire la două dintre cele mai puternice arme duhovnicești: rugăciunea și pocăința. În privința rugăciunii, sfântul Porfirie pune accentul pe două coordoante: mai întâi recomandă credinciosului să nu deznădăjduiască dacă i se pare că rugăciunea lui nu este ascultată de către Dumnezeu, ci să se roage în continuare, pentru că Domnul știe întotdeauna când este momentul ca o rugăciune să se împlinească; și mai apoi sfătuiește pe cel ce se roagă să ceară de la Dumnezeu să se facă voia Lui, tocmai pentru că omul cere adeseori lucruri ce nu îi sunt de folos, ba chiar îl pot îngreuna duhovnicește, dar Domnul știe întodeauna ce ne este cu adevărat de folos. În discursul despre pocăință care se traduce prin practicarea deasă a sfintei taine a spovedaniei, sfântul Porfirie întărește învățătura de veacuri a Bisericii, aceea că doar prin spovedania curată Dumnezeu îi iartă omului toate păcatele.
De remarcat la predicile sfântului Porfirie blândețea, discreția și naturalețea cu care readuce în inimile creștinilor de astăzi învățătura lui Hristos, cea mereu vie și mereu actuală.
