Cartea aceasta e perfectă pentru cadouri. Nu știi ce să cumperi unui prieten, amic, cunoscut, coleg de serviciu. Nici nu știi măcar dacă îi place să citească? Nicio problemă. Dăruiește-i Cum să citești un romancier. Freeman e un jurnalist de mâna întâi, însă e și un prozator excepțional. Pe lângă lista lungă și foarte bună de recomandări de lectură pe care o face prin interviurile luate, Freeman își oferă cadou o mulțime de portrete ale scriitorilor, care mai de care mai ciudat, nonconformist, ursuz sau melancolic, fiecare cu poveștile sale de viață, întâmplările neobișnuite sau plictisitor de banale. John Freeman scrie ca și cum ar vrea să te lase pentru 5 minute cu scriitorul în față. Să-i vezi reacțiile, să îi observi vârsta, gesturile tipice, succesul de public.
Cum să citești un romancier nu e o simplă antologie de interviuri, e mai degrabă o istorie orală a literaturii americane din ultimul secol. Cu tot ce are ea mai bun pentru export: succesul economic al Americii, moralitatea scăzută, gustul predilect pentru conflict, putere, aroganță, sex, căderea și decăderea unei națiuni fărâmițate etnic și politic.
Mulți dintre cei intervievați sunt scriitori adoptați de continentul american, o parte importantă e formată din scriitori europeni sau de-aiurea, deveniți celebri prin traducere și prin prezența la marile târguri de carte.
Pentru mine cartea aceasta e o revelație, după două, trei interviuri îmi vine un chef nebun de a citi ceva și cred că efectul acesta aproape narcotic e concluzia cea mai bună pe care ți-o poate da lectura unei cărți. Neapărat de citit și de pus în biblioteca personală.
