Nu-mi dau seama cu am reușit să citesc abia acum romanul acesta al lui Márquez. Un roman extraordinar, o reușită tehnică și o intrigă incitantă. Santiago Nassar este ucis și crima săvârșită e prilej de investigație pentru naratorul curios să afle motivația celor doi criminali, dar mai ales să deslușească contextul ciudat al faptei. Cititorul știe din titlu și din prima pagină ce s-a întâmplat. Povestea nu face decât să o ia înapoi, călcând pe urmele propriilor pași, pentru a reconstrui ca într-o anchetă demnă de un roman cu detectivi scena, personajele, modul de operare.
Ceea ce diferă în romanul lui Márqueze ține de modalitatea în care construiește suspansul și tensiunea, după ce și-a expus, practic, toți așii din mânecă în primele pagini. Aflăm, treptat, că o mulțime de oameni știau în dimineața crimei că Santiago Nassar urma să fie ucis, însă prea puțini au făcut ceva în acest sens. Bănuim motivele pentru care cei doi frați decid să-l ucidă pe tânăr, sperând să spele rușinea familie, însă nimic din ce ne lasă să știm autorul nu pare să sugereze vreo vină reală a lui Santiago Nassar, prin urmare crima pare gratuită. Oricum, romanul începe la mulți ani după ce faptele petrecute au măcinat mințile oamenilor implicați, nimeni neștiind cu adevărat dacă tot ce s-a petrecut a fost un simplu joc al hazardului sau o decizie cruntă a destinului.
Scurt, dens, cu personaje demne de primul raft al literaturii sud-americane, Cronica unei morți anunțate e un roman care merită citit și merită recomandat prietenilor. O introducere potrivită în opera unuia dintre cei mai buni scriitori ai secolului douăzeci.
