Volumul Corpul îngerilor – Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești constituie versiunea revizuită și adăugită a tezei de doctorat a acestuia, intitulată Corp, individualitate, limbaj. Aspecte ale angelologiei patristice și mediaevale. Deși este, cel puțin la origine, o lucrare de doctorat, ceea ce presupune în primul rând o rigoare academică, riscând astfel să cadă în „păcatul” rigidității, cartea aceasta are totuși în paginile sale mai multă viață decât ne-am putea imagina inițial. Și aceasta, deoarece autorul reușește să presare în punctele cheie și formulări calde, menite să îmblânzească rigiditatea limbajului academic impus cumva de statut.
Marele merit al acestei cărți este acela că prin ea, Bogdan Tătaru-Cazaban reușește să dea culturii românești cea mai amplă lucrare despre îngeri. Iar dacă, până la el, acest atu i-ar fi fost atribuit lui Andrei Pleșu, cel care, fără a fi teolog, reușise să scrie o angelologie mult mai solidă decât au făcut-o teologii oficiali, iată, tânărul Cazaban, care l-a avut ca îndrumător inclusiv pe Andrei Pleșu, reușește să își depășească maestrul. De asemenea, este de remarcat faptul că, deși și-a ales o temă specifică cu precădere teologiei, acesta reușește să scrie o teză care depășește cu mult hotarele acestei discipline, oferind astfel o lucrare ce ar putea sta foarte bine și în biblioteca sau pe masa de studiu a filozofilor și, de ce nu, a oamenilor de știință.
