Mărturisesc că am fost foarte curios să pun mâna pe cartea aceasta. Dincolo de teorii, conspirații și alte năzbâtii, virusul a apărut pentru prima dată în China, iar populația de acolo și autoritățile au trebuit să facă față noii realități. Țările din Europa au avut deja un precedent, au analizat și au reușit să ia din timp măsuri, atât cât s-a putut. China e dat însă piept din prima cu o epidemie extrem de periculoasă și un virus nou, despre care inițial nu se știa nimic.

Ce e valoros în acest volum ține de mărturiile personale, fie medici, angajați ai magazinelor sau serviciilor de salubritate, sau oameni obișnuiți. Mărturii zilnice din carantina forțată, izolarea, sentimentele de panică și anxietate, depărtarea de ceilalți, sentimente și senzații prin care am trecut noi înșine lunile acestea. Mărturiile despre greutăți, suferințe și, în cele din urmă, despre senzația de depășire a momentelor grele. Peste aceste mărturii se suprapun declarațiile politice ale autorităților, reclama aproape ideologică a modului în care spitalele, armata și membri ai partidului au reușit cu toții să înfrunte primejdia virusului pentru a pune pe picioare o societate paralizată în carantină. Există un soi de propagandă, de reclamă la modelul de succes chinez care probabil ascunde multe și devine deranjant. Acest lucru ține de partea ideologică a cărții, un soi de manifest diplomatic livrat restului lumii. Și cred că trebuie trecut peste aceste pagini, pentru că par a fi fabricate în laboratoarele oficiale ale partidului comunist chinez.

În rest, cum am spus: citiți partea de mărturii, de interviuri. Mi-ar fi plăcut să citesc o carte care să conțină doar vocea oamenilor, nu și pe cea a partidului. Nu am avut noroc, așa că mai așteptăm alte cărți despre Wuhan și poveștile sale.