„-N-avem timp să dansăm acum, când se apropie sfârşitul lumii!

-Ba dimpotrivă, dacă e să dansăm, acum e momentul“.

Povestea lui Momi şi a lui Smiorc cred că ar putea binedispune pe oricine şi aproape oricând. Impresia cu care am rămas este că am urmărit un film de Miyazaki sau, mai degrabă, unul de Maria Lindberg. Cartea are ceva din aerul european (sau japonez) al cărţilor pe care le preferăm, uneori, poveştilor americane. Poate că unora le va aduce aminte de Ştrumfi. Atunci când află că urmează să vină în Momilandia o cometă, Momi şi Smiorc se hotărăsc să meargă la Observator pentru a-i întâlni pe profesorii care le pot oferi mai multe informaţii. Personajele care apar şi aventurile prin care trec sunt atât de fermecătoare, încât nu pot să nu îi fascineze pe copii şi să nu le stârnească părinţilor nostalgii surprinzătoare.

Dacă mâine ar veni sfârşitul lumii, ce ai vrea să salvezi? Tradafirii galbeni din grădină? Ridichile? Tortul?