Recitindu-l acum pe Bocai, mi-am adus aminte de un citat din Vodolazkin: „Mi se pare că viața e atât de interesantă încât, dacă o redai în mod autentic, o să îți iasă." Autenticitate găsim din plin în „Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu", un fel de microroman pe care Bocai îl numește 'bildungsnovella' pentru că ar putea la fel de bine sa fie catalogat drept nuvelă.

În „Priță" se întâmplă mai totul și mai nimic. Bocai îl urmărește pe copilul Barsacilor prin sărăcia lucie a unui sat uitat de lume de prin sudul Olteniei. Tatăl lui Priță bea, mamă-sa și-a pierdut mințile iar unul din frați nu reușește să evite pușcăria. Și totuși, Priță e la vârsta în care e în stare să-și creeze o lume a lui, sau, mai bine zis, să aibă o curiozitate ieșită din comun pentru tot ce înseamnă natură.

Prin viața sa se perindă o droaie de personaje viu colorate pe care Bocai le pictează cu desăvârșire prin dialog și nu numai. Și toate ne oferă o imagine clară și puternică a vieții pe Bricegari cu toate greutățile ei. Umorul e peste tot și mai taie din greața tragediei într-un stil cum am mai întâlnit în „Caravana cinematografică" a lui Ioan Groșan.

Pentru Bocai, cartea sa de debut e biografică. Scriitorul a cunoscut mulți puști ce seamănă cu Priță și le-a combinat trăsăturile în copilul oropsit dar încă cu poftă de viață și cunoaștere al Barsacilor. Scriitura, în schimb, ridică debutul lui Bocai la alt nivel, cum rar întâlnești pe la noi azi.