Nu am suficiente cuvinte ca să descriu cât de mult mi-a plăcut această carte! Fantasticul, aventura, dramatismul și iubirea se îmbină într-un mod admirabil și te vrăjesc iremediabil!
Această întrepătrundere a basmului cu lirismul este subtilă, dar este exact elementul care, în opinia mea, dă viață personajelor și evenimentelor. În același timp, poveștile sunt individualizate, și mai apoi se contopesc, lucru care le face unice și care ne oferă variate posibilități: de a le descoperi pe rând și apoi în ansamblu; de a simți că facem parte noi înșine din ele; de a analiza cu atenție, înțelege și anticipa felul de a fi al fiecărui personaj în parte și mai ales al modului de a acționa al acestora în situații atât favorabile cât și ireversibile. În plus, trimiterile la alte domenii ale cunoașterii – artele plastice, muzica, istoria, religia, știința – sunt atât sesizabile cu ochiul liber, cât mai ales simțite, ceea ce amplifică farmecul și unicitatea de necontestat ale acestui roman!
Dacă ar fi totuși să aleg un element care mi-a plăcut în mod deosebit acela ar fi sacrificiul pe care protagoniștii l-au făcut pentru ca nimeni din jurul lor să nu aibă de suferit de pe urma duelului magic dintre ei (la finalul acestuia unul din ei trebuia să moară). Astfel dăruirea Celiei și a lui Marco față de lumea circului, a oamenilor care fac magia lui posibilă și iubirea dintre ei au dus la sacrificiul amândurora pentru ca nimeni și nimic să nu aibă de suferit. De aici înțelegem clar că numai un suflet pur și o dragoste sinceră și puternică pot face minuni, pot salva vieți și pot fi de-a pururea contopite.
Câteva citate reprezentative:
„Trebuie să-ți înțelegi limitele ca să le poți depăși.” (pg. 33)
„Prefer să rămân neiluminat, pentru a aprecia mai bine întunericul.” (pg. 236)
„[...] cineva trebuie să spună cum se suprapun povestirile. În asta constă magia. Ea se află în ascultător și va fi diferită pentru fiecare ureche, afectându-i pe toți într-un mod pe care nu ai cum să-l prevezi. De la modul prea lumesc la cel profund. S-ar putea să spui o poveste care se va instala în sufletul cuiva, devenind sângele lui, sinele și scopul său. Povestea aceea îl va tulbura și îl va mâna și cine știe ce va face datorită ei, plecând de la cuvintele tale.” (pg. 499)