Știați că celebrul chestionar al lui Proust, nici măcar nu este a lui Proust, în adevăratul sens al cuvântului? Mai exact, nu el este autorul acelor întrebări uneori incomode, alteori derizorii, dar mereu cvasi-revelatorii? Ci o oarecare Antoinette Faure. El nu a făcut altceva decât să ia acest set de întrebări, ce amintește de „oracolele” noastre din școala generală (pentru cei ce au făcut școala înainte de anii 2000), foarte în serios, dând răspunsuri foarte grave. La doar 15 ani. Poate că el a fost primul om care l-a pus în valoare. Și tocmai de aceea, numele său a însoțit peste timp chestionarul cu pricina.
Adevărul este că întrebările sunt, pe cât de banale, dacă le iei în râs, pe atât de geniale, dacă le iei în serios. Pentru mine, căci nu am rezistat tentației de a răspunde la întrebări cât de serios am putut, chiar a avut un efect revelator și chiar terapeutic. M-am surprins pe mine însumi, ceea ce vă doresc și vouă. Despre ediția de față a chestionarului, (re)alcătuită grafic de către Joanna Neborsky, aș spune că este un regal de dadaism aruncat în aer de către o explozie de umor. O atmosferă cum nu se poate mai prielnică pentru a te lăsa furat în mrejele sincerității absolute. Și ca o dovadă că oricum nu poți scăpa de această vrajă, la final veți găsi confesiunile sincere a doi oameni de litere români, recunoscuți îndeobște ca oameni care nu se joacă (cu chestiunile serioase): Mircea Mihăieș și Dan C. Mihăilescu. Răspunsurile lor vă vor ajuta chiar să îi cunoașteți mai bine.
