Monștrii nu sunt doar ființe fantastice care bântuie întunecimile de sub paturi sau cotloanele ascunse din dulapurile sau camerele în care lumina se zgârceşte.
Monștrii pot fi în noi. Ascunși în amintiri, în ceea ce vrem uitat, în ceea ce am făcut și regretăm cu disperare încât singura variantă de a supraviețui este ignorarea totală. Monștrii uneori sunt în noi, sunt noi, suntem ei. În carne, în inimă, în suflet, în minte.
Conor a chemat un monstru fără să-și dea seama. Un arbore de tisă se înfiripă în noapte la fix 00.07 pentru a-i spune trei povești lui Conor. Trei povești care îi vor dezvălui băiatului marele secret legat de boala care o mănâncă pe mama sa, secret pe care l-a ținut atât de bine ascuns încât până și el aproape că l-a uitat.
O carte aspră, sâcâitoare, care-ți va zgâria retina pentru a-ți stoarce lacrimi de durere.