Nu se știe de ce i se spune Ciocolată, dar se știe sigur că are o carte preferată. Din ea citește de zor despre o navă de pirați al cărei căpitan avea o carte preferată din care citea despre o fetiță pe nume Bucle Aurii care avea o carte preferată din care citea despre un îmblânzitor de dragoni care citea din cartea-i preferată despre o broscuță care citea și-așa mai departe până foarte departe în alte lumi unde toți citesc pe săturate pentru că fiecare are, firește, o carte preferată.
De fapt, în titlul original al cărții aici de față, pe Charlie îl chema Prăjitură, dar traducătorul ei, Florin Bican, despre care știm cu toții că se ține de glume la tot pasul, a zis că poate va convinge mai mulți copii să citească cartea, dacă îl va reboteza Ciocolată. Plus că trebuia să rimeze cu cartea preferată. Doar e o poezie, și cu poezia nu-i de glumă: trebuie să rimeze. Și să ritmeze. Și să te tenteze să citești alte și alte poezii și povești și cărți cu și fără jucării. Cu sau fără poze alb-negru sau color. Și dacă tot am zis de poze, cum să nu cedezi în fața unei cărți ilustrate de Axel Scheffler, cel care a mai pricinuit măzgăleli de neuitat și pentru cărțile cu Gruffalo, ba încă și pentru Cartea lui Moș Oposum despre Pisicile Poznașe, a lui T.S. Eliot?...
