Cerşetorul de cafea, al treilea volum de opere din seria de autor Emil Brumaru, cuprinde scrisori ce se întind pe parcursul a 12 ani – din 1968 până în 1980, adresate mai multor destinatari, printre care: Lucian Raicu, Leonid Dimov, Şerban Foarţă, Alex Ştefănescu, Ilie Constantin, Florin Mugur, Radu Petrescu.
Dacă până acum l-am cunoscut pe Poetul Emil Brumaru, în acest volum îl întâlnim pe Omul Emil Brumaru, cu fricile lui, cu sensibilităţile lui, cu cafeaua lui, cu durerile lui, extazele, visele, bolile, lecturile lui ş.a.m.d. Lumea lui se curbează în rotunjimi schiţate în cântece naive, timpul se blochează în întrebări retorice, de genul gen „unde şi când are loc defecarea lui Robinson Crusoe?”, ori curiozităţi privind lenjeria personajelor feminine din romanele ruseşti, dovlecii sau mărarul impun meditaţii îndelungate. Aşa arată imaginarul „cotidianului de gingăşie” al d-lui Emil Brumaru. Timpul poetului se împarte între cănile de cafea băute pe şest – cafeaua îi este interzisă de medici – , lecturile şi relecturile din „bătrânul Dosto”, Proust, O mie şi una de nopţi, Shakespeare, ori alţi mari şi indispensabili ai literaturii române sau universale, fiica de doi ani – care îl chinuoe, dar îl şi delectează, micile conflicte domestice, Dolhasca sau amintirea ei, Tamara, poezia, scrisorile, elevele de la liceul de artă...
