Volumul Celălalt pe care-l adoram al scriitoarei franceze Catherine Cusset a fost tradus în limba română de către Doru Mareș pentru editura Humanitas Fiction spre sfârșitul anului 2017. Cartea a fost primită favorabil încă de la publicarea sa în franceză (2016), atât de cititori, cât și de critica literară, fiind nominalizată la mai multe premii literare prestigioase din Hexagon. Catherine Cusset reușește, din punctul meu de vedere, să construiască un univers ficțional pe cât de realist și de credibil, pe atât de bine calibrat din puctul de vedere al intensificării tensiunii. Poate părea puțin deplasat să vorbesc despre „tensiune narativă”, dat fiind faptul că întregul text este, de fapt, o relatare la persoana a doua despre viața lui Thomas Bulot, un tânar intelectual francez care pleacă în America pentru a studia literatură la Columbia University. În ciuda caracterului confesiv al narațiunii, Cusset ne aduce, capitol după capitol, mai aproape de climaxul în care se frânge destinul protagonistului.
Astfel, povestea propriu-zisă e simplistă: vocea naratoarei (Catherine), fostă iubită și actualmente prietenă apropiată a lui Thomas, ne istorisește episoade din viața tânărului, începând de la momentul în care acesta avea 23 de ani și încheind cu cel de-al 39-lea an al său. Nu pot neglija faptul că între biografia ficțională a naratoarei Catherine și biografia reală a scriitoarei Catherine Cusset există mai multe similitudini (de la cariera profesională la aspecte legate de viața personală), creând astfel condițiile necesare pentru o veritabilă scriere de tip autoficțiune. Latura confesivă a textului nu face altceva decât să susțină această teză. Este de remarcat și caracterul metatextual al narațiunii, existând un episod în care personajul Catherine – care este scriitoare – îi înmânează lui Thomas un manuscris în care acțiunea nu există, ci întregul text este o descriere a lui. De asemenea, folosindu-se tot de vocea naratorială, Catherine Cusset pare că își explică opțiunea pentru persoana a doua prin următorul paragraf: „Or acum nu pot spune altceva decât «tu». «El» e prea distant, ca și când aș vorbi altcuiva despre tine.”
Revenind însă la protagonist, prin lectura romanului ajungem să îi cunoaștem atât viața profesională, cât și viața amoroasă. Îl urmăm prin Paris, New York, Portland, Salt Lake City sau Richmond. Le cunoaștem pe Ana, Nora, Elisa, Olga – iubitele lui, de care este la fel de nebunește îndrăgostit, de fiecare dată. Prins într-un conflict proustian dintre „viața mondenă” și cea creatoare, Thomas se bucură din plin de micile plăceri ale vieții – e mare băutor de vin, pasionat de muzica clasică și de jazz, un cinefil înrăit – dar nu poate scăpa nicicum de presiunea capitalismului american agresiv, care îl obligă să fie neîncetat în căutare de noi oferte de muncă. Cariera sa universitară nu merge așa cum și-ar fi dorit atunci când a început studiile la o școală din Ivy League, fiind obligat de circumstanțe să accepte contracte la universități mici din colțuri diferite ale SUA. Șirul decepțiilor – fie amoroase, fie profesionale – împinge destinul lui Thomas spre o fundătură din care nu vor reuși să îl mai scoată nici familia, nici rudele, nici psihoterapeutul și nici psihiatrul său. Turnura tragică pe care o ia viața sa este pregătită cu toată atenția, caracteristică literaturii franceze, pentru detaliile presărate de-a lungul întregului roman.
În consecință, romanul lui Catherine Cusset este unul reușit, din punctul meu de vedere, prezentând frământările intelectualului contemporan, sub o formă nu tocmai convențională. Trimiterile culturale se regăsec pe fiecare pagină, fie că este vorba despre cinematografie (Godard, Lynch etc.), literatură (Proust, Eminescu etc.) sau muzică (Nina Simone, Billie Holiday etc.). De luat în calcul pentru cititorul român este și înclinația puternică pe care Cusset o manifestă pentru personajele din acest spațiu și chiar pentru cultura românească.
