Patru copii își petrec vacanța de vară cu bunica lor. Părinții lor sunt plecați în Hawaii, să-l cunoască pe fratele mai mic al bunicii, despre care aceasta nu-și mai amintește nimic. Cu siguranță, faptul că acesta este bogat este o ispită. În schimb, copii rămăn într-un univers cu adevărat interesant, cum numai în casa bunicilor mai poți găsi: un pian vechi, amintirile bunicii „pe care nu te poți baza”, fiindcă se schimbă de la o seară la alta, poveștile romanești despre membrii ai familiei necunoscuți până acum, o cascadă, joacă, relaxare și acea atmosferă pe care am mai regăsit-o în unele anime-uri despre viața de zi cu zi sau în romanele lui Kawabata, în care aproape că auzi sunetul cicadelor și simți mirosul de legume proaspete.

Și fiindcă tot am pomenit legumele, cartea este întrețesută cu momente în care una dintre fete, Tami, gătește pentru toată casa în ceaunul negru de tuci, misterios și înfricosător, dar pașnic totodată.

Vă recomand să vedeți și adaptarea cinematografică, în regia lui Akira Kurosawa - Hachigatsu no rapusodī (în română, Rapsodie în august). Filmul se îndepărtează puțin de carte prin introducerea unor referințe la bombardamentul orașului Nagasaki din anul 1945 și resentimentele pe care japonezii au ajuns să le simtă datorită acestui dezastru.