În contextul politic actual, o introducere în doctrina populismului e mai necesară ca niciodată. Turcia, Ungaria, Polonia, dar și Statele Unite, Marea Britanie sau Franța sunt cotropite la propriu de partide sau lideri populiști. Prezența pe prima scenă a populismului a devenit un fapt aproape banal și multă lume confundă populismul cu patriotismul, cu politica antiliberală sau cu politica făcută pentru cei săraci și fără posibilitatea de a fi reprezentați la centru.
Nimic mai greșit și pofesorul de științe politice de la Princeton, Jan-Werner Müller, demonstrează cu ușurință acest lucru. Populismul e un curent nociv, antidemocratic fără a distruge complet democrația, deseori șovin și extremist, caracteristic unor partide care favorizează corupția și încălcarea frecventă a constituției și principiului separării puterilor în stat. Populismul alege o politică a moralității care exclude pluralismul din start: doar noi, cei care am câștigat alegerile suntem aleșii popurului și ne identificăm cu poporul. Doar noi suntem glasul și dorința poporului și oricine ne critică sau nu face parte din partidul nostru e un dușman al poporului.
Ușor de regăsit aceste trăsături în politica și discursul unor lider politici celebri deja: Trump, Berlusconi, Marine Le Pen, Viktor Orbán sau Erdoğan. Respingerea opoziției, anihilarea societății civile și a ong-urilor, atacarea elitelor pentru presupuse fapte de corupție și pentru că ar servi unor interese străine. O mulțime de trăsături definitorii pentru curentul populist pe care le regăsim la din ce în ce mai multe partide care candidează la alegeri în țările europene. Și, din păcate, o mulțime de caracteristici pe care cu ușurință le regăsești în discursul public al partidului aflat la conducere în România. Prin urmare, o carte extrem de actuală care trebuie citită de cât mai multă lume interesată de fenomenul politic contemporan.