Fiecare experienţă pe munte este diferită, fie că vorbim de membrii aceleiaşi expediţii ori de refacerea cu numărul n a aceluiaşi traseu. Fiecare vede şi simte altceva, se confruntă cu alte şi alte provocări la fiecare pas pe care îl face, chiar dacă l-a mai făcut de zeci de ori înainte. Un lucru pe care ţi-l spun toate cărţile din literatura de specialitate, de la jurnalele de călătorie la manualele tehnice este că există un prag după care experienţa si calitatea echipamentului nu mai contează, că există posibilitatea ca prudenţa să nu te ajute şi că uneori natura îşi va reclama sacrificiul indiferent de cât de pregătit eşti pentru înfruntarea ei. În 1985 Joe Simpson escaladează împreună cu Simon Yates faţa vestică a muntelui Siula Grande din Anzii peruvieni, fiind aşteptaţi la bază de un singur om, neiniţiat în escaladări şi cu atât mai puţin în operaţiuni de salvare. Până atunci faţa vestică a muntelui nu mai fusese cucerită, astfel că cei doi alpinişti, având destulă experienţă şi fiind foarte încrezători în forţele proprii, îşi asumă două riscuri majore încă de la început: sunt departe de orice ajutor şi încep un traseu cu totul şi cu totul nou.

Prima parte a cărţii vorbeşte despre succes şi aventură, cam cum ar fi o plimbărică prin teritorii virgine care par periculoase numai de la distanţă şi care-ţi aduc glorie prin chiar faptul de a te fi încumetat să porneşti la drum. Lucrurile devin interesante pentru cititor şi tragice pentru cei doi curajoşi abia la coborâre, când Joe alunecă şi-şi sparge glorios rotula de la piciorul drept devenind dintr-o dată, date fiind circumstanţele, o povară cu potenţă letală. Mai târziu, prins într-o furtună, alunecând uşor şi sigur către un întuneric de unde nu mai venea de mult nici un semn, Yates taie coarda cu care îl susţinea pe Simpson şi astfel cei doi încep o luptă pe cont propriu spre a supravieţui pe o vreme groaznică, unui munte care pare că-şi adună toate forţele ca să-i ia prizonieri. Este evident că Simpson a supravieţuit întâmplării, însă nu în deznodământ constă punctul de încordare al acestei relatări, ci în alternarea constantă a soluţiilor de supravieţuire, a piedicilor, a temerilor, alegerilor şi a blocajelor, toate conducând în final la izbânda spiritului supravieţuitor omenesc.