Ah, cât aș vrea și eu să pot să-mi dau jos ochelarii și să scap de lumea reală! Să pot dansa, să scap de oamenii care mă sâcâie, de probleme, de pereți, de legile naturii...

Intențonat sau nu, Modiano creează un fel de descântec pentru copii ce se transformă într-o reacție pe care Caterina o are când în jurul ei se întâmplă lucruri care o supără: își dă jos ochelarii. Eu, când eram mic, îmi puneam mâna la urechi și-mi strângeam ochii tare-tare - și totul dispărea și rămâneam numai eu – unul dintre tulburătoarele acte de magie ale copilăriei...

Modiano nu-și menajează personajele și nici cititorii. Caterina Categoric are o poveste nu tocmai veselă, deși prin felul de a fi al Caterinei și al tatălui ei, cititorul ajunge să se bucure de bucuria lor, de felul cum se iubesc, de cum au grijă și cum se înțeleg unul pe celălalt.

Textul lui Modiano şi superbele desene ale lui Sempe fac ca volumașul de față să se potrivească oricărei vârste, iar problemele ridicate și expuse de scriitor se pot explica copiilor de către adulții care-și pot rupe puțin timp să citească cu grijă și în profunzime cărticica.