„Cartierul Tortilla” este cea mai amuzantă carte pe care am citit-o. Este o carte minunată, cu o scriitură impecabilă, o poveste simplă, dar ieșită din comun, se află printre cărțile mele preferate. 

Danny se întoarce din război și se trezește cu două case moștenite. Traiul lui e simplu și nu vrea multe de la viață. Atâta timp cât există vin și femei, nimic nu-i lipsește, așa că bunătatea inimii lui îl îndeamnă să-i închirieze unui prieten cea de-a doua casă, așteptându-se de la acesta la sinceritate maximă atunci când este în posesia vreunei băuturi, fiindcă prietenii împart mereu totul. Prietenul său chiriaș, Pilon, la rândul lui îi subînchiriază casa unui alt prieten. Condiția este ca orice păhărel să fie împărțit în mod egal. Într-o seară, chiriașii lui Danny se îmbată și îi dau foc casei, așa că, inevitabil, Danny îi primește să locuiască împreună cu el și mai târziu li se alătură și alții.

„Cartierul Tortilla” a fost comparată adesea cu legendele cavalerilor și într-adevăr, acțiunile personajelor din această carte sunt mereu mânate de bune intenții, doar că se întâmplă mereu ca ceva să stea în calea împlinirii binelui suprem, și de obicei, se întâmplă ceva legat de vin sau de femei.