Cunoscutul veșnic necunoscut (cu numele său real) revine și ne servește o nouă porție de naivitate. Dar nu din aceea dăunătoare minții și sufletului, ci un soi de naivitate ce se aseamănă foarte mult cu inocența. Deși nici despre inocență nu poate fi vorba în poeziile sale. Mai mult despre iubire. Iar aceasta nouă plachetă aduce în dezbatere (pentru că este o dezbatere serioasă, veți vedea) multiplele forme de existență și manifestare a celei mai simple modalități de exprimare a iubirii, și anume sărutul.

Ceea ce aduce cu adevărat nou această carte este modul în care ea a luat naștere. Năstrușnicul naiv cel iv (i-am inversat pseudonimul ca să îl determin să renunțe la el) a lansat cititorilor site-ului său invitația de a-i propune diverse tipuri de săruturi, spre versificare. Așa se face că din toată cartea, doar 14 poezii sunt creații 100% originale, restul fiind doar idei naivizate de el sub formă de poezie. Ceea ce, paradoxal, crește și mai mult valoarea creațiilor literare. Pentru că este știut lucrul că este cu mult mai greu să scrii la temă sau la normă decât să iți exprimi liber ideile și sentimentele tale născute liber în suflet sau gând. O lectură super-relaxantă, dulce și haioasă în același timp, o câștigare de timp în care să iubești din nou ca în copilărie, cu puritate și naivitate.