Chirovici e un prozator român de thriller și suspans deja cunoscut de publicul său. Editura Rao i-a publicat o mulțime de cărți în ultimii ani, însă lovitura de marketing se pare că a venit abia acum, după publicarea în engleză a romanului Cartea oglinzilor. Semnarea unui contract cu un agent străin, traducerea în peste 30 de limbi, apariția cărții în pagina unor ziare britanice celebre a dus la creșterea cotei și, inevitabil, la așteptări mari din partea cititorilor noi, dar și vechi.
Pentru mine, Cartea oglinzilor e prima carte pe care am reușit să o citesc dintre cele peste 10 cărți scrise de autor. Cum am mai spus, fiind cititor nou de Chirovici, am luat cartea cu așteptări foarte mari, dar și cu un gând ascuns că parcă nu o să fie un roman asemănător reclamei făcute. Și așteptările acestea au fost în egală măsură confirmate, dar și infirmate. Să vă spun de ce.
Romanul e un thriller academic care nu are nicio legătură cu România. Acțiunea se petrece în Statele Unite, personajele sunt străine, cu biografii bine ancorate în istoria recentă a Statelor Unite. De altfel, pe tot parcursul cărții nu am scăpat de senzația că citesc un roman în traducere, lucru îmbucurător, zic eu. Scriitura e curată, atentă, fără înflorituri. Intriga se derulează repede, romanul are trei naratori, fiecare perspectivă ajută la întregirea tabloului final.
Povestea nu e complicată, însă amestecă conspirații, servicii secrete, studii de psihologie cognitivă și studii ale memoriei și ștergerii memoriei, câteva crime și personaje bine construite, deși de câteva ori te întrebi ce-i mâna pe ei în luptă. Structura romanului pornește de la pretextul clasic al manuscrisului găsit de autor: aici avem un agent literar care primește un fragment de roman pentru publicare, fragment ce coincide cu prima parte a cărții, și care introduce cititorul în poveste și oferă o primă perspectivă. Mărturisesc că prima parte mi s-a părut cea mai bună, de altfel, Richard Flynn a fost singurul personaj cu care am empatizat de-a lungul cărții.
Un roman bun, poate nu așa extraordinar ca în reclame, însă suficient de captivant cât să-l termini repede. Mi-ar fi plăcut o rezolvarea a crimelor ceva mai imprevizibilă, însă tot e bine când se termină cu bine.