Niciodată poate nu a s-a căscat o prăpastie atât de mare între Inocență și Experiență ca în aceste poezii sau, mai degrabă, cântece ale lui William Blake, poet englez ce a trăit în perioada Iluminismului, fiind la rândul său unul dintre filozofii iluminiști ai vremii și totodată un grafician de mare talent.
Această carte redă două serii de poezii complet diferite unele de altele. În Cântecele Inocenței, poeziile sunt îmbibate în roua copilăriei, totul este calm, cald, frumos, fără imagini dure, poezii în care divinitatea face parte din viața de zi cu zi a omului. În Cartea Experienței, totul pare întors pe dos. Domnește angoasa, nemulțumirea, hulirea lui Dumnezeu, lansarea marilor întrebări ale vieții.
Ediția de față se remarcă atât prin faptul că este bilingvă, cât mai ales prin faptul că reproduce picturile originale ale autorului și forma grafică a fiecărei poezii în parte. De asemenea, în finalul cărții sunt comentate toate poeziile și toate picturile, urmate de o postfață ce aduce o rază de lumină asupra personalității poetului. Pe latură religioasă acesta pare a se asemăna cu Walt Whitman, în sensul că acceptă existența lui Dumnezeu, dar nu este de acord cu Biserica, considerând-o prea plină de ritualuri și condusă de oameni. Dar dacă se face abstracție de acele rânduri despre convingerile religioase ale poetului, volumul rămâne unul impecabil, atât ca fond cât și ca formă. Pentru un cititor de poezie ce se respectă, nu trebuie să lipsească din bibliotecă.
