Romanul Leïlei Slimani începe brusc și violent cu o crimă îngrozitoare: doi copii sunt uciși de bona lor care apoi, cu un cuțit mic, extrem de ascuțit, încearcă să se sinucidă. Poliția găsește cadavrele copiilor și bona, aflată în stop cardiac. Ulterior, va intra într-o comă care va încurca ancheta până la finalul romanului.
După începutul brutal, povestea face un pas în spate și începem să cunoaștem personajele, relațiile dintre ele, firul narativ care duce către un asemenea final. Atunci când începi un roman știind cum se va termina, deja ți se refuză plăcerea cea mai la îndemână: să citești până la capăt ca să afli cum se termină povestea. Așa că prozatorului nu îi rămâne la dispoziție decât să construiască un fir narativ cât mai atrăgător pentru a ține în priză cititorul.
Cântec lin a primit premiul Goncourt în 2016 și o mulțime de alte premii mai mari și mai mici. Prin urmare, aș spune că Leïla Slimani face o treabă destul de bună. Analizează îndeaproape relațiile dintr-o familie cu doi copii mici și cu doi părinți, fiecare dintre ei fiind obsedat de carieră și de reușita în viață. Oboseala, tensiunile de cuplu, atmosfera maternă și certurile inevitabile par să fie salvate de către sosirea lui Myriam, o dădacă grijulie, curată, foarte atentă cu cei mici și foarte harnică și răbdătoare. Totul merge de minune, copiii o iubesc, familia pare să-și regăsească plăcerea de a trăi de dinaintea apariției celor mici. Și totuși, romanul începe cu o dublă crimă. Dacă citiți romanul, veți afla o posibilă explicație. E suficient să vă spun că Leïla Slimani nu explică totul, nu descrie și nici nu oferă cititorului toate amănuntele poveștii. Fiecare dintre noi, la finalul cărții, putem găsi sau nu o motivație pentru gestul bonei.
Așadar un roman intim, care analizează în detaliu micile gesturi și frustrări ale vieții trăite în comun. Sub masca unui thriller, Leïla Slimani construiește o poveste bine scrisă și un personaj feminin ciudat și bolnăvicios, personaj care mi-a adus aminte de prozele Elenei Ferrante și cele ale lui Ryū Murakami.
