Am citit mult aclamata şi de acum clasica poveste O buclă în timp după Când mă vei întâlni deşi, dacă m-ar fi prevenit cineva din vreme, aş fi inversat ordinea.
Mă pregăteam, deci, pentru o adevărată poveste SF, pentru un fantasy de cea mai bună calitate, premiat şi „răs-premiat“, care, deşi scris cu peste 50 de ani în urmă, stă alături de cele mai recente şi captivante titluri ale genului. Mi-au plăcut vrăjitoarele, planetele bidimensionale şi povestea destul de complicată a doi fraţi (însoţiţi de un prieten) plecaţi să-şi salveze tatăl captiv pe planeta Camazotz, planetă aflată sub dominaţia lui IT şi a răului absolut, a materiei negre care subjugă şi care poate controla pe oricine indiferent de timpul şi spaţiul în care se găsesc. Aproape pe oricine, bineînţeles.
Câştigătoare a premiului Lewis Caroll Shelf, O buclă în timp se apropie prea mult pentru gustul meu de morală creştină inserată ici-colo în poveştile din Narnia, dar asta nu înseamnă că ea nu rămâne, în ciuda acestui fapt, un adevărat reper al literaturii SF pentru copii.
