Julie Otsuka, prozatoare americană de origine japoneză, a luat cu acest roman două premii care ar trebui să te recomande oriunde: PEN/Faulkner Award şi Prix Femina Étranger.

Romanul descrie industria căsătoriilor aranjate prin corespondenţă, din perioada interbelică: mii de fete tinere din Japonia primeau scrisori cu fotografii ale peţitorilor, însoţite de adevărate cv-uri cât mai măgulitoare şi mai fantastice, însă suficient de convingătoare pentru ca familiile să accepte oferta venită de peste Ocean. Fetele se îmbarcă şi pornesc într-o călătorie de o lună de zile cu vaporul către America – tărâm mult visat, privit cu inocenţa şi spaima unor adolescente proaspăt ieşite din spaţiul strict şi plin de cutume al educaţiei japoneze. Realitatea din scrisori nu corespunde cu realitatea americană, de cele mai multe ori soţii sunt fermieri, zilieri, crâşmari sau adevăraţi vagabonzi ce trăiesc de pe o zi pe alta. Scrisorile sunt scrise la comandă, averile descrise sunt copiate din ziare, iar fotografiile chipeşe cumpărate şi ele, aşa cum şi noile soţii au fost cumpărate de la părinţii creduli şi fericiţi că fiicele lor vor face avere în Statele Unite. Viaţa femeilor devine un coşmar permanent: forţate să lucreze continuu, atât pentru a-şi întreţine familia, cât şi pentru supravieţuirea zilnică, hrănite la limita subzistenţei, abuzate sexual, agresate fizic, obligate să se prostitueze pentru a trimite puţini bani acasă, în Japonia, şi pentru a întreţine iluzia căsniciei de succes din scrisori.

Recomand acest roman nu foarte lung, alert şi incredibil de liric, pe care l-am descoperit cu surprindere. Julie Otsuka construiește foarte bine personajul colectiv al femeii abuzate, iar mărturiile descrise ți se întipăresc adânc în memorie.