Un bolnav de cancer la rându-i, Sontag încearcă să ilustreze modul în care miturile și metaforele ce însoțesc anumite afecțiuni fizice îi afectează și mai mult pe pacienți. Referindu-se în primul rând la cancer și metaforele sale, la un deceniu după publicare manuscrisului original, și o dată cu apariția noii pandemii numită SIDA, autoarea a mai inclus un eseu dedicat demitizării bolii ce a luat lumea cu asalt în anii 1980.
Sontag afirrmă că imaginile pe care le asociem unor boli contribuie nu doar la demonizarea bolii, dar și a persoanelor ce suferă. Mai mult, aceste mituri ar cauza mai multe victime decât boala în sine.
Datorită lipsei de informații referitoare la cauzele sindromului HIV, pacientii au devenit stigmatizati, etichetați fiind ca homosexuali sau dependenți de droguri. Astfel, din punct de vedere metaforic, pacientul își ispășește pedeapsa pentru stilul de viață non-canonic.
Din punct de vedere stilistic, cele două eseuri se dovedesc o lectură placută, scrisul fiind încărcat de imagini, pe un ton conversațional dar fără a pierde din vedere seriozitatea și importanța subiectului. Chiar dacă multe dintre argumente nu mai rezonează în anul 2015, cartea rămâne o lectură importantă chiar și numai prin incursiunile în istoria culurală a bolii în secolul XX.