Ce este și ce reprezintă identitatea noastră personală și/sau colectivă? Cine suntem când nu ne vede nimeni? Dar când ne aflăm sub lupa societății sau a social media? Care sunt prejudecățile care ne ghidează viețile și în ce ne transformă ele?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările și ideile care stau la baza colecției de eseuri „Barem identitar”. Eseurile nu vin cu răspunsuri concrete, mai ales la întrebări precum „cine sunt eu?” sau „cum mă identific eu în această lume?”, dar mai presus de asta și chiar mai important, aceste eseuri ne obligă să reflectăm la cum ne raportăm la alți oameni și la ideea de „celălalt”.

Aceste povești ne forțează să ieșim din zona noastră de confort și să analizăm cum tratăm și cum ne comportăm cu minoritățile, la cum ne așteptăm de la membrii comunităților minoritare să fie o voce a comunității lor și cum, implicit, așteptăm de la ei să presteze muncă gratuită pentru a ne educa politic, antirasist, cultural sau asupra politicilor și identităților de gen. Cel mai important este să observăm și să înțelegem modul în care folosim oamenii ca pe resurse inepuizabile de muncă, cultură, educație, fără a ne gândi cum sunt ei afectați fizic, psihic, emoțional și identitar de rolurile care le sunt impuse și cum ajung să îi schimbe.

Treisprezece eseuri extrem de personale și vulnerabile despre cât suntem de diferiți dar cât suntem de asemănători, de fapt.