Volumul acesta de proză scurtă e prima mea întâlnire cu celebrul prozator David Lodge. Un volum lejer, amuzant pe alocuri, cu personaje ghinioniste și banale, dar care trec uneori prin experiențe care pot deveni importante pentru viața lor, însă se dovedesc a fi în cele din urmă experiențe ratate.

Așa se întâmplă, de pildă, cu soțul care refuză într-o bună zi să se mai dea jos din pat, în ciuda tuturor reproșurilor și rugăminților familiei sau celor apropiați. Comportamentul soțului care amintește de celebrul personaj Bartleby pare problematic, depresiv și tensionat. Însă cititorul va descoperi repede adevărul. Într-o altă proză, un puști păstrează cu sfințenie artificiile greu obținute în zilele crizei de după război pentru a le aprinde doar în ziua destinată focului de artificii. Toți prietenii aprind zilnic artificii, doar el speră să impresioneze la final. Un scriitor oarecare scrie o proză despre sânii dezgoliți ai femeilor care stau în jurul său la piscină. Vântul îi ia foile și scriitorul decide abrupt să părăsească hotelul jenat că turiștii din jurul său s-ar putea recunoaște în proză, dacă descoperă foile furate de vânt.

Fapte mărunte, unele la limita tragicului, dar care toate sunt salvate la final de banalitatea deciziilor luate sau de destinul absolut comun. Un volum de proză scurtă care nu dă bătăi de cap, bine tradus și recomandat pentru timpul pe care l-ai putea pierde aiurea.