Saturnine, o tânără belgiană, caută aproape cu disperare să închirieze o cameră în Paris. Așa încât, nu vede nicio problemă în a accepta o super ofertă pentru o cameră ultra modernă în inima Parisului, cu toate că zvonurile legate de dispariția misterioasă a tuturor femeilor care mai locuiseră în acea cameră și de suspiciunile ce planau asupra proprietarului casei, don Elemirio Nibal y Milcar, ajunseseră și la urechile ei. Ea știe că are nevoie de acea cameră și pentru asta este pregătită să riște tot.
Încă din prima zi petrecută în noua ei locuință, viața ei se schimbă substanțial: proprietarul casei, un bărbat în vârstă, ce pare mai degrabă un nebun inofensiv decât un criminal în serie, îi pune la dispoziție întreaga lui casă, interzicându-i accesul într-o singură cameră, exact ca în povestea lui Perrault despre Barbă Albastră, fapt ce nu pare să o tulbure prea tare pe Saturnine. Cu atât mai mult cu cât, autointitulatul nobil spaniol, îi face zilnic cele mai excentrice pofte culinare și nu mai contenește să o răsfețe în fel și chip.
Și totuși, acea interdicție să nu însemne oare nimic? Ce secret ascunde „camera obscură”? Ce s-a întâmplat totuși cu cele opt colocatare anterioare? Este don Elemirio un Barbă Albastră modern? Răspunurile la aceste întrebări vor fi oferite abia de către ultimele pagini ale cărții. Ceea ce nu înseamnă tocmai o așteptare prea lungă, întrucât maniera narativă abordată de Amelie Nothomb, bazată pe dialoguri alerte și savuroase, oscilând între umor și suspans, transformă lectura acestei cărți într-o plăcere vinovată, de doar câteva ore.