Eram curioasă de această carte, pentru că nu e doar tradusă de Marius Chivu, dar îi este şi dedicată. E destul de ciudat să dai de nume româneşti într-o carte scrisă de un autor străin, mai ales când acţiunea e plasată în perioada interbelică. Era, poate, cazul să fie spusă povestea unui tânăr cu aspiraţii de artist, a cărui sexualitate să nu fie doar sugerată, mai adaugă şi impedimente venite dintr-un fundament ortodox şi ai un roman cu mare căutare la public. Fără a-i aduce reproşuri serioase, poate doar nişte fragmente trase de păr, tărăgănate, după ce ai citit Soldaţii lui Schiop, e greu să fii impresionat de o astfel de poveste, a cărei scriitură să nu aibă ceva excepţional.