Înainte de a fi o carte, Atlasul Frumuseții a fost un amplu proiect. Iar înainte de a fi proiect, a fost o pasiune ce-a ars cu vâlvătaie, ce a fost obligată să se stingă, dar care a avut forța interioară pentru a se reaprinde. Mihaela Noroc a călătorit în peste 50 de țări, de pe toate continentele lumii și a fotografiat peste 500 de femei al căror nume comun este frumusețea. Cu siguranță nu sunt acestea singurele femei frumoase. Cu siguranță nici autoarea nu a vrut să spună asta. Cele 500 de femei privilegiate, alese să definească frumusețea, sunt doar certificatul de atestare a adevărului că fiecare femeie este frumoasă în felul ei. Sunt patentul cuplului de sinonime: femeie = frumusețe.
Ceea ce atrage atenția la femeile fotografiate de Mihaela Noroc este faptul că mare parte dintre acestea nu sunt machiate absolut deloc. Multe dintre ele sunt surprinse în mediul lor natural, fie în preajma casei, fie la piață, fie la lucru: la munca câmpului sau la râu, la spălat rufe. Pentru acestea, cuvântul „cosmetice” nu are o prea mare importanță. Ele poartă în sine sensul primordial al acelui „cosmo - cosmou” grecesc, care desemnează atât lumea, înțeleasă ca univers, cât și ideea de armonie, ordine, lipsă a oricărei fisuri în creație. Frumusețea femeilor cuprinse între paginile acestui album vine exclusiv din coordonarea perfectă a frumuseții exterioare cu cea interioară care o pune și mai mult în valoare, săvârșind acel miracol prin care femeile reușesc să strălucească, să emane lumină, pace și căldură în jurul lor.