În Terezin, doi bărbați, un fost condamnat proaspăt eliberat și un copil care s-a născut în lagărul nazist în care a fost transformată cetatea, formează un grup menit să renoveze vechiul lagăr și să atragă atenția asupra sa. Pentru ca lumea să nu uite. Încetul cu încetul aceștia reușeșc să atragă privirile mapamondului asupra muncii lor și puhoaie de tineri se revarsă la Terezin. Însă autoritățile nu văd cu ochi buni acest lucru și trimit buldozerele peste ei. Povestitorul, fostul condamnat, se trezește răpit de doi turiști ce par să fie agenți beloruși care vor să-l angajeze pentru a aduce faimă sătucului Chatyň așa cum i-a adus-o și orașului Terezin. Însă muzeul plănuit la Chatyň depășește orice imaginație…
Atelierul diavolului este mai mult decât o satiră la adresa turismului morții. Foamea de bani și setea de oroare au condus umanitatea dintotdeauna. Poate că dorința de a vedea suferința trecută sau actuală este și mai prezentă pentru că am trăit doar vremuri pașnice și războaiele au părut terminate. Topol, poseorul unui excelent umor negru, atacă cu o deosebită forță mercantilismul societății contemporane dispuse să facă dintr-un masacru o atracție turistică care să ofere unora șansa de a face milioane de pe urma morților și a suferinței rudelor.
Un roman satiric, cu un umor negru bine dozat, care mi-a adus aminte în egală măsură de Barnes cu a sa Anglia, Anglia dar și de Orwell, Sorokin și Will Self. O carte puternică ce dăinuie în atmosferă după ce o închizi la fel ca radiațiile lăsate de explozia unei bombe atomice.
