O nouă explorare filozofică venită din partea autorului Gabriel Liiceanu este una care aduce un aport important asupra confirmării sau infirmării faptului că umanitatea se mai poate salva. Autorul, fiind conștient de venirea unui Homo deus, încearcă să schițeze premisele unei viitoare omeniri care trebuie să rămână umană și apropiată de valorile sociale. Omul poate că nici nu va mai fi în centrul atenției în viitor, pentru că tehnologiile, abuzurile atractivităților cotidiene fac din om un produs ce se manifestă din ce în ce mai negativ în raport cu viața sa sau a semenilor săi. De la nevoia de a gândi pe cont propriu, de a nu renunța cu totul la Dumnezeu și până la «Balamucul erotic» (frumos prezentat de interpretările autorului), toate sunt premise ale adevărului despre ceea ce este omul și cum el nu trebuie să se îndepărteze de acestea. Ancorați în direcțiile postumanului, sau ale post-adevărului, riscăm să pierdem cărarea salvării noastre ca oameni. Este bine să mai medităm asupra acestor condiții ale vieților noastre.