Pe parcursul întregii povești am trăit foarte multe emoții, așa cum nu mi s-a mai întâmplat de ceva timp când citeam o carte. Această poveste este o ficțiune istorică, prin urmare ne prezintă fapte cât se poate de reale. Și, când acestea sunt pricinuite de război, totul capătă o nuanță sumbră, din care însă nu lipsesc speranța și perseverența. Firul narativ se împarte între trecut și prezent, ceea ce ne permite să aflăm întreaga poveste a apicultorului din Alep.

Trăirile pe care le au Nuri și Afra ne pun față în față cu ororile pricinuite de război. Când tot ce ai mai drag este distrus într-o clipă, în sufletul tău au loc schimbări radicale: devii distant, rămâi ancorat în trecut ori crezi că nimic nu va mai fi la fel vreodată. Însă, atâta timp cât găsești o motivație (în cazul lui Nuri fiind atât conversațiile prin email cu vărul său, cât mai ales un băiețel a cărui poveste de viață și înfățișare seamănă izbitor cu cea a fiului său, Sami), poți continua să mergi pe drumul către un loc lipsit de orice pericol.

Și, când ajungi la destinație, poți începe procesul de vindecare a sufletului, înveți din nou cum să trăiești într-o lume în care nu mai ai de ce să te simți în pericol și, cel mai important, restabilești legăturile pierdute cu cei dragi.

Câteva citate reprezentative:

„Unde sunt albine, sunt și flori, iar unde sunt flori, există speranță și o nouă viață.” (pg. 34)

„Nu trece zi în care să nu mă întreb cum am ajuns în situația asta, cum se poate ca viața să fie atât de crudă. Mai tot timpul aș vrea să nu mai fiu în viață. Gândurile care mă macină m-au otrăvit, sunt prada lor. [...] Aș vrea să scap cumva din temnița care a devenit mintea mea, să mă eliberez de lumea asta și de tot ce am trăit și am văzut în ultimii ani.” (pg. 93)

„Yuanfen era o forță misterioasă care face ca două vieți să se intersecteze într-un mod profund, plin de semnificații.” (pg. 185)