Pentru cititorii fideli ai lui Roberto Bolaño, micro-romanul Amuleta poate fi considerat inelul de legătură între cele două mari capodopere ale acestuia: Detectivii sălbatici și 2666; iar aceasta pentru că, pe de o parte, aici sunt reluate trei dintre personajele din Detectivi: Ulises Lima, Arturo Belano și mai ales Auxilio Lacouture, cea care ocupă prim-planul acestei istorii, iar pe de altă parte, în acest roman se strecoară singura mențiune la misteriosul an 2666.

Dar Amuleta poate fi citit și ca un roman de sine stătător. Construit sub forma unei confesiuni, el surprinde faptele, dar mai ales gândurile eroinei Auxilio Lacouture, cea supranumită „mama poeziei mexicane”. Punctul de plecare al acestuia îl constituie evocarea unui episod negru din istoria modernă a Mexicului, și anume arestările abuzive executate de forțele guvernamentale la Universitatea Națională Autonomă a Mexicului, în septembrie 1968. În continuarea acestui episod, sunt redate o seamă de întâmplări ce îi au ca protagoniști pe o parte din scriitorii mexicani ai acelei epoci. Astfel, Amuleta poate fi citită inclusiv ca o istorie anecdotică a literaturii mexicane din anii `60-`70 ai secolului trecut. 

Și pentru că nu poți trece prin universul creat de Roberto Bolaño fără să te împărtășești din cupa obscurității, spre finalul cărții veți fi prinși în mrejele unui oracol ce va prezice viitorul posterității unora dintre cei mai mari scriitori ai lumii.