Recunosc, m-am decis să citesc această carte abia la recomandarea a două bune prietene, iubitoare de cărți la rândul lor. Numele autoarei nu îmi spunea nimic, iar titlul mi se părea cumva „prea pompos”, din rândul acelora care vor să atragă atenția cu tot dinadinsul. Hotărârea finală a fost însă influențată de faptul că tânăra scriitoare a avut girul marelui scriitor basarabean Dumitru Crudu, unul dintre fondatorii „fracturismului”, unul dintre cele mai iubite curentele din literatura românească post-postmodernistă.
Amintiri din viitor spune povestea unui copil cu puteri neobișnuite: primește regulat flesh-uri din propriul viitor. Da, știu. Asta poate părea o temă consumată, exploatată de o mulțime de scriitori de-a lungul timpului, sub diverse forme: utopie, distopie, s.f., fantasy etc. Dar în povestea Andreei Russo, accentul nu cade atât pe această supra-putere, cât mai ales pe latura psihologică. Ea nu mizeză pe capacitatea personajului de a-și prevedea viitorul, ci pe modul în care acesta alege să gestioneze fiecare moment al vieții sale, în funcție de viitorul ce se prefigurează în amintirile sale.
La finalul lecturii, mintea mi-a zburat automat la o replică din filmul „Minți periculoase” (Dangerous Minds, 1995): „Cel mai puternic verb nu este nici a trăi, nici a muri, ci a alege. Pentru că poți alege să mori sau poți alege să trăiești”.
