Publicând în anul 1929 romanul Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică, Marguerite Yourcenar a dat dovadă de o foarte mare doză de curaj, acesta fiind printre primele scrieri ce tratează problematica homosexualității, care în acea perioadă era unul dintre cele mai mari tabuuri. Micul roman este conceput sub forma unei lungi epistole în care Alexis încearcă să-i mărturisească fostei soții adevăratul motiv pentru care nu a putut rămâne alături de ea și nici nu a reușit să îi ofere dragostea pe care aceasta o merita din plin: natura sa îi interzicea întru totul orice formă de apropiere intimă și sentimentală cu femeile. Ceea ce face din această carte o adevărată capodoperă nu este atât tema abordată, cât modul în care autoarea reușește să o trateze: fără vulgaritate, fără epatare, fără false pudori, dar surprinzând foarte bine întreaga zbatere sufletească a celui aflat sub această zodie ciudată, zbatere pe care o trăiește atât față de sine însuși cât și față de cei cu care viața îl pune în contact direct.

Lovitura de grație, cel de-al doilea roman al autoarei, redă o altă poveste de dragoste bizară: cea dintre Eric și Sophie, sora celui mai bun prieten al său, Conrad. Este greu de spus ce anume face ca iubirea dintre cei doi să ia cele mai toxice forme de manifestare. Poate faptul de a se ști unul pe celălat încă din copilărie, perioadă în care s-au considerat ca fiind frați, poate teama lui Eric de a nu pierde prietenia lui Conrad, poate neputința lui de a trece peste o minciună a lui Sophie, poate nerăbdarea de a privi mai atent în mintea și sufletul ei. Sau poate chiar faptul că în acea perioadă umbrită de război civil, sufletul lui Eric era mai aprins pentru cauza contra-revoluției prin care el, Conrad și alți camarazi încercau să elibereze ținutul baltic în care trăiau de sub tirania bolșevicilor cotropitori. Așadar, două romane sfâșietoare despre dragostea ucisă de război, fie el unul real, armat sau un război al omului cu sine însuși, resimțit însă la fel de acut, dacă nu chiar mai rău.