Vlad Drăgoi s-a născut în 1987 la Codlea, județul Brașov. A debutat în 2008, cu volumul de proză Istoria artelor sau memoriile unui veleitar incognito. Au urmat: Metode (poezie, 2013), Eschiva (poezie, 2015, pentru care primește premiul pentru Tânărul scriitor al anului 2015), sergio leone (poezie, 2017); Mica mea inimă de om singuratic (roman, 2019). 

Personal, l-am descoperit pe Vlad Drăgoi prin intermediul volumului Eschiva. A fost atunci doar o „simpatie la prima lectură”, receptând cartea ca pe una ce mi-a mers la inimă, dar nu într-atât încât să mă facă să urmăresc traseul autorului. Acum însă, ispitit de cele câteva preview-uri promițătoare ale noii sale cărți, Aer păsări bere (O.M.G., 2020), am purces la lectura acesteia de îndată ce mi-a poposit în mână. Încă de la primele poeme, deși mai corect ar fi spus, încă din titlu, se poate observa afinitatea pe care Vlad Drăgoi o manifestă, cel puțin în acest volum, față de păsări și față de aer, adică de mediul de viață al acestora. Atât în fața gingașelor înaripate ciripitoare cât și a norilor explozivi, el se înfioară aidoma în fața unui mister, a unei minuni. Voi reda, spre exemplificare,  două poeme, sau fragmente de poeme, sper eu cât mai concludente: „să privești norii/ spectacolul lor măreț/ de crizanteme supradimensionate/ tot mai mult umflate de vînt/ și să te golești/ nu de tot dar destul/ de gînduri negre și necazuri”; „cînd ne-am întors tot pe-acolo/ după vreo 4 ore/ ciripitul se auzea la fel/ ca și cum puiul ăla de pasăre/ n-ar fi primit deloc de mîncare/ cît ne-am făcut noi drumeția/ mă puiule/ sper că ai primit de mîncare cîtă îți trebuie/ și că strigătul tău/ ca o alarmă de ceas dimineața devreme/ după un somn neliniștit/ a fost din cauză că te-ai bucurat/ cum ai știut tu mai bine/ cu inima ta de pasăre mică/ că ți-am fost musafiri frumoși sub cuib”.

Aș îndrăzni să spuncă Aer păsări bere, noul volum de poeme al lui Vlad Drăgoi, marchează un punct bine definit în poezia momentului, având chiar ingredientele necesare pentru a genera o nouă direcție, definită în principal prin întoarcerea la inocență, la simplitate, la natură, la firescul lucrurilor și, foarte important, al cuvintelor.