Pe data de 17 august 2016, Aslı Erdoğan, alături de alți membri ai redacției ziarului Özgür Günde, e arestată de către forțele poliției turce și acuzată de colaborare cu un grup terorist. Acuzația, la modă după tentativa eșuată de lovitură de stat, a dus la arestarea a zeci de mii de intelectuali, oameni de cultură, profesori universitari sau membri ai sistemului bugetar turc. Textele scrie în presă de-a lungul anilor de către Aslı Erdoğan au plasat-o cu siguranță în tabăra inamicilor politicii de stat, o politică violentă, îndreptată mai ales contra minorităților kurde și armene.
Cartea de față e un soi de melanj de literatură, texte politice, articole și fragmente de jurnal. Un melanj destul de poetic, însă cumplit prin adevărurile pe care le denunță în paginile sale. Aslı Erdoğan scrie despre crimele politice, despre violența împotriva femeii în statul turc, despre rolul nesemificativ al femeii în societatea turcă, despre dizidență și arestări politice urmate de tortură și moarte. Textele ei sunt incomode, sunt brutale și deloc sensibile cu cititorul. Uneori trecerea de la evenimente politice sau militare pe care le poți recunoaște la texte de factură literară e bruscă, chiar greu de separat. Lirismul textelor, aparenta literatură în care sunt împachetate ține, poate, și de un sentiment defensiv atunci când textele tale sunt citite și de oamenii obișnuiți, și de poliția secretă. Trimiterile către crimele naziste și către Auschwitz întăresc acuzațiile scriitoarei, așa că viața ei a fost tot timpul pusă în pericol.
Astăzi, Aslı Erdoğan e refugiată în Europa, scrie despre Turcia și despre regimul dictatorial actual. La fel de dur, la fel de acuzator, la fel de curajos ca și atunci când mărșăluia pe străzi în protestele mute ale mamelor. Fără discuție, Aslı Erdoğan e o autoare curajoasă care merită citită și creditată deplin.
