În luna august 2016, istoricul Neagu Djuvara a împlinit 100 de ani. Într-adevăr, o vârstă venerabilă. Dar în cazul domniei sale, cantitatea este dublată cu prisosință de calitate, întrucât el a trăit fiecare moment al vieții la intensitate maximă, iar roadele se văd acum, la ceasul fericitului centenar: dincolo de un istoric cu o operă consistentă, întâlnim un om cu un caracter deosebit.
Acest volum omagial ni-l prezintă în primul rând pe omul Neagu Djuvara, cu viața lui demnă de un film documentar și bineînțeles cu convingerile lui despre lume, viață și istorie. Convingeri sau idei ce emană deopotrivă un iz de romantism, el fiind în sinea sa un veritabil „tip de modă veche”, dar și îmbibate de realism și luciditate, întrucât a fost tot timpul un om ancorat în concretul vieții cotidiene, un om al prezentului. Ce anume leagă cele două direcții? Umorul. Iar Moș Neagu are din plin.
Ofer spre exemplificare doar unul dintre cele 444 de fragmente memorabile: „Există un efect negativ pe care l-a obținut feminismul: în lupta lor pentru egalitatea în drepturi, femeile au anulat posibilitatea bărbatului de a le mai urca pe un piedestal. Azi, femeia face același lucru ca și bărbații, vrea să fie plătită la fel și să fie șefă. Foarte bine, dar bărbatul nu poate să o mai considere ca pe ceva diferit de el, ci ca pe o egală. O bați pe umăr, nu-i mai cânți serenade”.
