Susan Sontag (1933-2004) este una dintre cele mai importante voci ale eseisticii ultimei jumătăţi de secol. După studii de filozofie la Universitatea din Chicago, unde l-a avut profesor, printre alţii, pe Leo Strauss, s-a înscris la doctorat la Universitatea Oxford, iar în 1957 s-a stabilit pentru trei ani la Paris, unde a frecventat cercurile de expatriaţi şi cercurile academice; aici îi cunoaşte pe Allan Bloom şi pe Jean Wahl, de pildă. Vreme de patru ani a predat la City of New York University şi la Columbia University, iar din 1964 s-a dedicat în întregime scrisului.
Opera sa literară cuprinde romane (The Benefactor, 1963; Death Kit, 1967; The Volcano Lover, 1994) şi proză scurtă. În 1977 a publicat On Photography, în care propune o nouă perspectivă asupra fotografiei în secolul XX. Prin eseurile sale, a făcut cunoscuţi publicului american scriitori europeni precum Walter Benjamin, Roland Barthes, Antonin Artaud sau E.M. Cioran.
În calitate de preşedintă a PEN Clubului american, în 1989 a declanşat campania scriitorilor americani pentru sprijinirea lui Salman Rushdie. A luat poziţie împotriva Războiului din Vietnam, scriind un reportaj despre Hanoi, dar fără a face concesii sistemului comunist, pe care l-a caracterizat drept „fascism cu faţă umană". În timpul celor patru ani de război din Bosnia, a petrecut mai multe luni în oraşul Sarajevo aflat sub asediu şi a montat acolo piesa lui Samuel Beckett Aşteptându-l pe Godot.
