Mihai Isbăşescu (14 ianuarie 1915, Bucureşti - 1998) este un filolog, lexicograf, traducător şi istoric literar. Este fiul Filofteii (născută Stâlpeanu) şi al lui Dumitru Isbăşescu, medic veterinar. Absolvent al Colegiului „Sf. Sava" din Bucureşti (1932) şi licenţiat în drept şi în litere al Universităţii din Bucureşti (1936), doctor în filologie al Universităţii din Tiibingen (1939), Isbăşescu parcurge o îndelungată carieră universitară la Catedra de germanistică de la Facultatea de Litere din Bucureşti.
Debutează, încă din timpul studenţiei, cu studii de specialitate asupra unor aspecte prozodice ale literaturii germane medievale. Lucrarea Minne und Liebe. Ein Beitrag zur Begriffsdeutung und Terminologie des Minnesangs (1940) este premiată de Institutul Goethe din Munchen. Pe aceeaşi linie de preocupări se situează alte studii de medievistică şi de literatură comparată, rămase în paginile unor periodice. Colaborează cu recenzii, prezentări de scriitori germani şi articole despre Germania anilor '40 la „Universul literar", „Meşterul Manole", „Curentul", „Chemarea vremii", „Vremea", „Revista limbii şi culturii germane", „Dacia rediviva", „Revista Fundaţiilor Regale", „Symposion".
