Cezar Stanciu (n. 1980) este lector universitar la Universitatea Valahia din Târgoviște, specializat în istoria regimurilor comuniste și a relațiilor internaționale în perioada postbelică. A susținut în 2008 o teză de doctorat ce analizează politica externă a României în perioada 1948-1956 iar ulterior a devenit titularul cursurilor „Relații internaționale în contemporaneitate”, „România și relațiile internaționale în sec. XX” și „Introducere în istoria României în sec. XX.”
Cezar Stanciu a efectuat cercetări în arhivele din țară și din străinătate, urmărind mai ales modul în care a fost elaborată și implementată politica externă a României în perioada comunistă, percepția regimului comunist din România asupra relațiilor cu cele două superputeri ale războiului rece dar și cu statele nealiniate și organizațiile internaționale, poziția PCR în cadrul comunismului internațional precum și dinamica interacțiunilor dintre politica externă și politica internă a regimului comunist. Cercetările sale au fost valorificate printr-o serie de articole și studii publicate în România, Statele Unite, Marea Britanie, Italia, Spania, Cehia, precum și prin numeroase participări la conferințe științifice din țară și din străinătate. De asemenea, Cezar Stanciu a publicat o serie de sinteze dar și volume de documente la Editura Cetatea de Scaun. Printre lucrările reprezentative se numără:
- „Devotați Kremlinului. Alinierea politicii externe a României la cea sovietică în anii 50”,
- „Prietenul de la Belgrad. Stenograme Ceaușescu – Tito 1966-1970”
- „Nicolae Ceaușescu și mișcarea comunistă internațională (1967-1976).”
