Irina Nicolau (1946-2002) a fost folcloristă, etnolog de profesie, scriitoare şi un om de muzeu original. A fost cercetător la Institutul de Etnografie şi Folclor (1970-1989). După 1990, intră în echipa cu care pictorul Horia Bernea va ctitori Muzeul Ţăranului Român (1990-2002).
A consemnat mărturii ale participanţilor la evenimentele din decembrie 1989 în Ne-a luat valul (1990) şi Vom muri şi vom fi liberi (1990). Au urmat multe alte cărţi, scrise la o mînă sau la mai multe: Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara, urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi (1993), O viaţă, un destin, o icoană (2001), Piaţa Universităţii (1997), Ghidul sărbătorilor la români (1998), O stradă oarecare din Bucureşti (1999), Surîsul lui Harry (1999), Lecţii cu poveşti despre facerea lumii (2000), Cîteva gînduri despre muzeu, cantităţi, materialitate şi încrucişare/Dosar sentimental (2000), Talmeş balmeş de etnologie şi multe altele/ Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor (2001), Arca lui Noe. Între neolitic şi Coca-Cola (2003), Anii '80 şi bucureştenii (2003), Vagabondage dans les Balkans (2003) etc.
