Grădina ca parabola teologică

Grădinile — locuri privilegiate în care omul regăsește echilibrul între suflet și trup, ordinea, armonia paradiziacă cu firea, dar și cu Dumnezeu — fascinează și încântă. Povestea lor tăcută a inspirat artiștii și invită mereu la meditație. Volumul de față reunește două astfel de meditații.

Prima aparține lui Vigen Guroian, unul din cei mai importanți reprezentanți ai eticii ortodoxe contemporane. În prelungirea încercării sale de reinventare a limbajului moralei și teologiei pentru o societate post-creștină, pornind și de la experiența sa concretă de grădinar, ne descoperă grădina ca loc teologic care ni-L revelează pe Dumnezeu în taina prezenței Lui.

Meditațiile sale prelungesc ineditele reflecții ale unor monahi anonimi din secolele XI–XIII despre grădina contemplativă a sufletului. Intuind reflectarea reciprocă a celor trei grădini: a mănăstirii, a sufletului și a raiului, ei ne transmit un fermecător opuscul de botanică duhovnicească.

Două invitații, în miez de vară, făcute cititorului să redescopere în el însuși practica fizică, dar și virtuțile liturgic-spirituale ale grădinii și grădinăritului.